Amanita virosa
Ce trebuie să știți
Amanita virosa este o ciupercă foarte otrăvitoare originară din Europa. Are un aspect alb, în formă de ou, cu un capac alb, care poate avea un bosaj distinctiv și branhii albe. Tulpina este subțire, cu un inel care atârnă, iar pulpa este albă. Crește în păduri mixte de conifere de stejar și de pădure de conifere, în peluze sau în pajiști cu iarbă, lângă copaci sau arbuști. Simptomele otrăvirii includ vărsături, diaree, insuficiență hepatică și renală și afectarea sistemului nervos central.
Ciuperca Amanita virosa este periculoasă deoarece seamănă cu ciupercile comestibile, cum ar fi Agaricus arvensis și Agaricus campestris, și pufuleți înainte ca acestea să se deschidă. Capacitatea de a desprinde capacul este adesea considerată un semn de comestibilitate, dar este o greșeală mortală la această specie.
Este interesant de remarcat faptul că melcilor și viermilor le place, de asemenea, să infesteze această ciupercă. Cu toate acestea, nu înseamnă că ciuperca este sigură pentru consumul uman. Melcii și viermii nu au ficat, ci doar o glandă intestinală mijlocie, așa că nu suferă de leziuni hepatice. Infestarea cu viermi sau melci nu este un semn de non-toxicitate. Chiar dacă animale precum căprioarele, iepurii și porcii mănâncă aceste ciuperci, acestea au enzime diferite care descompun diferit otrava în corpul lor și o neutralizează.
Alte denumiri: Îngerul morții, Îngerul distrugător, Țările de Jos (Kleverige knolamaniet), Germania (Kegelhütiger Knollenblätterpilz), Republica Cehă (Muchomůrka jízlivá).
Identificarea ciupercilor
-
Cap
Dimensiunea capacului variază între 0.98 la 4.72 de centimetri (2.Între 5 și 12 cm) și are o formă care începe aproape ovală și devine convexă, apoi larg convexă până la o formă oarecum clopotniță sau plată cu vârsta. Este cheală și poate fi uscată sau ușor lipicioasă, cu o culoare care variază de la alb crud până la fildeș, uneori decolorându-se spre centru sau, rareori, gălbuie sau rozalie la maturitate. Marginea nu este căptușită.
-
Branhii
Sunt destul de apropiați, de culoare albă pură până la crem, cu o margine flocoasă. Branhiile scurte sunt trunchiate.
-
Tulpina
1.97 până la 4.72 inci (5-12 cm) înălțime și 0.31 până la 0.59 inch (0.8 la 1.5 cm) în diametru, cu o formă cilindrică și de culoare albă. Poate fi solidă sau cu miez și are inele solzoase sub inel, dispuse în inele concentrice și uneori suprapuse. Inelul este alb spre gălbui, membranos și se prăbușește rapid pe tulpină. Volva este albă și uneori rozalie, apărând din bulb și prăbușindu-se la baza tulpinii. Carnea este de un alb pur și nu se schimbă.
-
Pulpă
Pulpa este fragilă, albă, la maturitate are un gust neplăcut de ridiche sau de cartof crud.
-
Miros
Nu este distinctiv la exemplarele tinere, dar devine adesea urât și neplăcut (dulce bolnăvicios sau amintește de carne în putrefacție) odată cu vârsta înaintată.
-
Spori
Sferici sau subglobuloși, cu diametrul de 7-8μm.
-
Amprenta sporilor
Alb.
-
Habitat
Crește în păduri mixte, în special cu fagi, peluze, pajiști cu iarbă, lângă copaci sau arbuști, pe solul cu mușchi, din vară până toamna. Formează o relație cu rădăcinile copacilor și se găsește în Europa și în estul Asiei. Crește cel mai bine pe soluri acide și a fost găsit sub fag, castan, pin, molid și brad.
-
Reacție chimică
Această specie se colorează în galben strălucitor pe toate suprafețele atunci când este expusă la o soluție de KOH 10%.
Specii similare
-
Branhiile devin gri-roz și apoi maro ciocolatiu pe măsură ce sporii se maturizează.
-
Are un capac galben.
-
Ciupercă de asemenea mortal de otrăvitoare și foarte asemănătoare.
-
Are un inel distinct, fără centuri sfrijite dedesubt și un tubercul rotund la baza tulpinii. Îi lipsește punga și are un miros de cartof crud. Sporii sunt mai mari și amiloizi.
-
Această ciupercă este mai cărnoasă și are o formă diferită a calotei, cu un velum permanent rămas pe calotă.
Efectele toxinei
Ciuperca îngerul morții conține o proteină toxică numită alfa-amanitină. Această toxină atacă enzima ARN-polimeraza din ficat și, în cele din urmă, afectează sistemul nervos central și rinichii. Simptomele otrăvirii cu alfa-amanitină apar la 6-24 de ore de la ingestie și pot include disconfort, crampe și diaree. Dacă nu este tratată, toxina poate provoca leziuni hepatice și renale grave care pot duce la deces, cu excepția cazului în care se face un transplant de ficat sau se iau alte măsuri drastice.
Aceeași toxină se găsește, din întâmplare, într-o ciupercă care nu are nicio legătură cu aceasta Galerina marginata.
Taxonomie și etimologie
Îngerul distrugător este o ciupercă Amanita albă otrăvitoare care se găsește în Europa, în estul Americii de Nord și în vest, cunoscută sub denumirea de A. virosa, A. bisporigera, și A. ocreata, respectiv. Numele "virosa" înseamnă "toxică" în latină și a fost dat de Elias Magnus Fries, dar se discută dacă toți îngerii distrugători albi din America de Nord aparțin A. bisporigera sau alte specii mai rare.
Sinonime și varietăți
-
Agaricus virosus Fr., 1838
-
Agaricus virosus var. virosus Fr. 1838
-
Amanita phalloides var. virosa (Lamarck) Sartory & L. Maire
-
Amanita venenosa var. alba Gillet (1874)
-
Amanita verna Rea (1922)
-
Amanita virosa var. aculeata Voglino (1894)
-
Amanita virosa var. levipes Neville & Poumarat (2004)
-
Amanitina virosa (Bertill.) E.-J. Gilbert (1940)
Surse:
Fotografie 1 - Autor: Cephas (CC BY-SA 4.0 International)
Fotografie 2 - Autor: Cephas (CC BY-SA 4.0 International)
Fotografie 3 - Autor: Cephas (CC BY-SA 4.0 internațional)
Fotografie 4 - Autor: Σ64 (CC BY 3.0 Unported)
Foto 5 - Autor: C: Σ64 (CC BY 3.0 Unported)