Lactarius rufus
Ce ar trebui să știți
Lactarius rufus este un membru comun, de dimensiuni medii, al genului de ciuperci Lactarius Este de culoare roșu cărămiziu închis și crește alături de pini sau mesteceni. Carnea are un gust foarte iute după aproximativ 30 de secunde, dar poate fi consumată doar după ce a fost sărată și apoi murată.
Potrivit lui David Arora, Capacul de lapte rufos a fost recoltat în scop comercial în Scandinavia și Rusia timp de mulți ani, majoritatea ghidurilor de teren occidentale și alte surse de îndrumare culinară - clasifică această ciupercă ca fiind necomestibilă. Uneori este uscată și pulverizată (după o gătire temeinică) pentru a fi folosită ca condiment.
Lactarius rufus este asemănător cu Lactarius rufulus, dar acesta din urmă are un gust ușor acrișor, este asociat cu stejarii, are spori globuloși și îi lipsesc sferocistele în contextul capacului și al stipei. Exemplare decolorate de L. rufus sunt asemănătoare cu indivizii mai întunecați de Lactarius xanthogalactus, dar această specie este ușor de distins prin pălăria tipic zonată și prin latexul său, care se îngălbenește rapid la expunere.
Alte denumiri: Ciupercă de câmpie: Năsturel roșiatic, Năsturel roșu fierbinte.
Identificarea ciupercilor
Capac
4 până la 10 cm în diametru; capacele de culoare brun-roșiatică închisă sunt uscate și au o suprafață fin mată; ușor lipicioase pe timp umed. Convexe la început, capacele devin în formă de pâlnie pe măsură ce corpul fructifer se maturizează. Există adesea un mic umbo central după ce pălăria s-a extins și a căpătat forma unei pâlnii.
Branhii
Branhiile de culoare crem-roșcat deschis sunt slab decurrente și înghesuite. Pe măsură ce se maturizează, branhiile au tendința de a deveni pătate.
Atunci când branhiile acestui capac de lapte sunt deteriorate, se eliberează un latex alb-apătos; gustul său este inițial blând, dar ulterior devine foarte iute și acru.
Tulpina
Cu diametrul cuprins între 5 și 20 mm și înălțimea cuprinsă între 4 și 9 cm, tulpinile sunt netede și de aceeași culoare ca și calota sau puțin mai palide. Nu există un inel de tulpină.
Spori
Cu formă elipsoidală largă, 6.5-9 x 5.5-6.5μm, hialină; ornamentată cu o rețea de crestături bine dezvoltată și aproape completă.
Amprenta sporilor
Culoare crem deschis, cu o ușoară nuanță roz somon.
Miros și gust
Nu are un miros distinctiv, dar are un gust ușor care devine în curând foarte iute și acru.
Habitat & Rolul ecologic
Păduri de conifere, de obicei sub pini; ocazional sub mesteceni.
Specii similare
Lactarius subdulcis este un lăptișor mai mic, uneori cu o colorație asemănătoare; apare sub fagi.
Taxonomie și etimologie
Lăptișorul de matcă rufos a fost descris în 1772 de către micologul tirolez Giovanni Antonio Scopoli (1723 - 1788), care a stabilit basionimul acestei specii atunci când i-a dat denumirea științifică Agaricus rufus.
În 1838, micologul suedez Elias Magnus Fries a transferat acest lăptișor de matcă în genul Lactarius, stabilindu-i astfel denumirea științifică de Lactarius rufus, care este și astăzi denumirea binomială sub care este denumit în general de către micologi.
Sinonimele lui Lactarius rufus includ Agaricus rufus Scop., Lactarius rufus var. exumbonatus Boud., și Lactarius mollis D.A. Reid.
Denumirea generică Lactarius înseamnă că produce lapte (lactație) - o referire la latexul lăptos care este exsudat din branhiile ciupercilor de lactoză atunci când sunt tăiate sau rupte.
Epitetul specific rufus este un adjectiv latin care se traduce prin rufous, însemnând o culoare brun-roșiatică de vulpe.
Surse:
Fotografie 1 - Autor: (Fotografie de E. Barge) Barge EG, Cripps CL (2016) New reports, phylogenetic analysis, and a key to Lactarius Pers. în ecosistemul Greater Yellowstone pe baza datelor moleculare. MycoKeys 15: 1-58. https://doi.org/10.3897/mycokeys.15.9587 (CC BY 4.0 International)
Foto 2 - Autor: (Foto 2 - Autor: (1) Jerzy Opioła (CC BY-SA 3.0 Unported)
Fotografie 3 - Autor: A: Zonda Grattus, aka Luridiformis la ro.wikipedia (unicul proprietar și deținător al drepturilor de autor al acestei imagini) (CC BY 3.0 Unported)
Fotografie 4 - Autor: Andreas Kunze (CC BY-SA 3.0 Unported)
