Lentinus arcularius
Ce trebuie să știți
Lentinus arcularius (sin. Polyporus arcularius) este o specie necomestibilă de ciupercă din genul Polyporus. Una dintre primele ciuperci care apar primăvara. Comparați cu L. brumalis, care are o calotă mai închisă, fără margine franjurată și cu pori mai mici. Interesant este că, deși dovezile ADN plasează genul Lentinus printre polipi, alți membri ai genului au branhii, nu pori. Branhiile au apărut în mod independent în diferite neamuri de ciuperci.
Este destul de mică și are o tulpină centrală, împreună cu pori albicioși, unghiulari. Caracteristica cea mai distinctivă a Polyporus brumalis, totuși, este marginea capacului său delicat franjurată, fin păroasă ("ciliată", în micologeză). Culoarea capacului variază de la maro foarte închis la cafeniu deschis.
Alte denumiri: Polipru cu franjuri, polipru de primăvară.
Identificarea ciupercilor
Ecologie
Saprobă pe lemnul mort al lemnului dur - în special al stejarilor; provoacă un putregai alb; crește singură, împrăștiată sau în grupuri; ocazional, apare din lemn îngropat și pare terestră; apare primăvara în estul Americii de Nord, iar vara și toamna în Munții Stâncoși și în sud-vestul țării.
Capacul
1-4 cm; convexă până la plată sau puțin adânc deprimată; uscată; fină, cu solzi concentrici, cu solzi și fibrile de culoare maro până la maro auriu, pe un fond cafeniu mat; marginea este împodobită cu mici fire de păr proeminente.
Suprafața porilor
Care curge în jos pe tulpină; albicios la început, devenind maroniu; pori 0.5-2 mm în diametru, hexagonale sau unghiulare, dispuse radial.
Tulpina
Centrală sau ușor descentrată; 2-4 cm lungime; 2-4 mm lățime; egală; uscată; brună până la brun-gălbuie; solzoasă până la păroasă; dură; miceliul bazal albicios.
Pulpă
Alb; subțire; dur; neschimbat la tăiere.
Miros și gust
Miros ușor parfumat sau nu este distinctiv.
Reacții chimice
KOH negativ pe toate suprafețele.
Amprenta sporilor
Alb cremos.
Caracteristici microscopice
Spori 5-8.5 x 1.5-2.5 µm; cilindrice; netede; hialine în KOH. Basidii cu lungimea de 27-35 µm; 2-4-sterigmate. Cistidii himeniale absente. Pileipellis un cutis radial de elemente brune, fixate, oarecum aglutinate, cu lățimea de 4-7 µm. Sistem hifalic dimitic.
Compuși bioactivi
Lentinus arcularius a fost investigat chimic (Fleck et al., 1996) care produce izodrimenediol, drimenediol și sesquiterpene înrudite. Ulterior, alți doi compuși, denumiți acizi izocriptoporici H (3-carboxil-2- (2,5,5,5,8a-tetrametil- 1,4,4a,5,6,7,8, 8a-octahidro-naftalen-1-ilmetoxi) -pentanedioic) și acidul izocriptoporic I (acidul 3-carboxi-2- (6-hidroxi-2,5,5,5,8a-tetrametil-1,4,4a,5,6,7,7,8,8a- octahidro-naftalen-1-ilmetoxi) -pentanedioic.), au fost izolați. Acești acizi izocriptoporici sunt izomeri ai acizilor criptoporici cu drimenol în loc de albicanol ca fragment terpenoid (Cabrera et al., 2002).
Proprietăți medicinale
Activitate antibacteriană
Atât fracțiunile apoase, cât și cele organice dintr-un extract din cultura micelială de P. arcularius a prezentat activitate antibacteriană împotriva Escherichia coli, Salmonella typhimurium, Staphylococcus aureus și Bacillus subtilis (Yamac și Bilgili, 2006). Un alt grup a raportat anterior activitatea antimicrobiană la această specie, dar a observat și unele diferențe genetice intraspecifice (Suay et al., 2004).
Activitate antitumorală
Polizaharidele extrase din cultura micelială de P. arcularius și administrată intraperitoneal la șoareci albi, în doză de 300 mg/kg, a inhibat creșterea cancerelor solide Sarcoma 180 și Ehrlich cu 90% și, respectiv, 100% (Ohtsuka et al., 1973).
Surse:
Foto 1 - Autor: Tăblița de la Târgoviște: Amanita77 (CC BY-SA 3.0 Unported)
Fotografie 2 - Autor: (foto 2 - Autor: Christine Braaten (wintersbefore) (CC BY-SA 3.0 Unported)
Fotografie 3 - Autor: Al: zaca (CC BY-SA 3.0 Unported)
