Bjerkandera adusta
Ce trebuie să știți
Bjerkandera adusta este o ciupercă poliprotică necomestibilă care are suprafața capacului catifelată, albă ca zăpada, când este tânără, devenind netedă și albicioasă pe măsură ce îmbătrânește. Are, de asemenea, regiuni maronii distincte pe suprafața porilor. Specia este larg răspândită. Se găsește adesea pe lemn în descompunere, cum ar fi butuci, trunchiuri, ramuri, în special de fag, mesteacăn, stejar, plop, salcie, stâlpi de gard, oriunde este disponibil lemnul.
Exemplarele tinere au o culoare caracteristică de la gri la maro ocru, cu o margine albă. Exemplarele mai vechi devin mai întunecate, iar marginea se poate decolora și ea. Porii de pe partea inferioară sunt mai întâi gri-argintiu, apoi gri-fumuriu și devin negri atunci când sunt deteriorați.
Deoarece B. adusta produce enzime care pot degrada hidrocarburile aromatice policiclice, cum ar fi cele utilizate în coloranții sintetici pentru textile, a existat un interes de cercetare pentru investigarea ciupercii în vederea unei posibile utilizări în bioremediere. Cercetările privind aceste enzime de degradare a ligninei produse de B. adusta, cum ar fi peroxidaza versatilă, s-a dovedit, de asemenea, în cadrul unor studii, că este capabilă să decoloreze melanina sintetică. Această caracteristică poate permite B. adusta să fie utilizat pentru decolorarea melaninei în viitoarele aplicații cosmetice.
Cercetătorii din Japonia au descoperit că sporii de B. adusta poate fi prezentă în număr mare în saliva și mucoasele umane, provocând o tuse persistentă (10,13-15,18).
Numărul de sinonime (89) indică variabilitatea considerabilă a speciei.
Alte denumiri: Polipru fumuriu, Smoky Polypore, Smoky Bracket, Grijze buisjeszwam (Țările de Jos), Angebrannter Rauchporling (germană), Šedopórka osmahlá (Republica Cehă).
Identificarea ciupercilor
Capacul
În formă de suport sau de raft (și de obicei fuzionat lateral cu alte capace), sau doar o margine întoarsă deasupra unei suprafețe de pori întinse - sau uneori lipsesc în întregime; contur semicircular sau neregulat; convex sau plat; până la aproximativ 10 cm lățime și 6 cm adâncime; catifelat sau fin păros, devenind chel la maturitate; albicios sau cenușiu, cafeniu sau maroniu; uneori zonat; la maturitate cu o margine maro spre negru.
Suprafața porilor
De la gri la negru; uneori, vânătăi de culoare neagră mai închisă; cu 6-7 pori mici și unghiulari pe mm; tuburi de până la 2 mm adâncime.
Carne
Albicioasă până la ușor maronie; dură și corcodușită sau coroioasă.
Imprimarea sporilor
Alb.
Habitat
Saprobă pe lemnul mort al lemnului de foioase și, rareori, de conifere; provoacă un putregai alb; anuală; apare pe tot parcursul anului; larg răspândită în America de Nord.
Specii similare
Bjerkandera fumosa
Destul de puțin răspândit, cel puțin în Italia, se deosebește prin colorarea mai închisă a carpoforului, sporii ușor mai mici, suprafața poroasă de la albicioasă la crem și porii ușor mai mari. Crește numai pe plante cu frunze largi.
-
Poate avea, de asemenea, pori gri, dar porii săi sunt neregulat de alungite și corpul fructului este păros.
-
Se deosebește prin suprafața fertilă albă și nu cenușie.
Taxonomie și etimologie
A fost descris științific pentru prima dată ca Boletus adustus de Carl Ludwig Willdenow în 1787.
În 1880 micologul finlandez Petter Adolf Karsten a dobândit denumirea științifică acceptată în prezent Bjerkandera adusta.
Epitetul specific adusta înseamnă ars; probabil că se referă la culoarea "cenușie-cenușie". Bjerkandera se referă la Clas Bjerkander (1735-1795), un pastor luteran, meteorolog, botanist și entomolog care a studiat la Universitatea din Uppsala.
Sinonime
Boletus adustus Willd. 1787 (basionim)
Agaricus crispus (Pers.) E.H.L. Krause (1932)
Bjerkandera adusta f. carpinea (Sowerby) Donk
Bjerkandera adusta f. resupinata (Bourdot & Galzin) Domański Orloś & Skirg. 1967
Bjerkandera adusta f. solubilis (Velen.) Bondartsev 1953
Bjerkandera adusta f. tegumentosa (Velen.) Bondartsev 1953
Bjerkandera adusta f. zonatula (Quél.) Domański Orloś & Skirg. 1967
Bjerkandera isabellina (Schwein.) P. Karst. 1879
Bjerkandera scanica (Fr.) P. Karst. 1882
Boletus adustus var. crispus (Pers.) Pers. 1801
Boletus adustus Willd. var. adustus 1787
Boletus carpineus Sowerby 1799
Boletus concentricus Schumach. 1803
Boletus crispus Pers. 1799
Boletus fuscoporus J.J. Planer 1788
Boletus fuscoporus Planer 1788
Boletus isabellinus Schwein. 1822
Boletus pelleporus Bull. 1791
Boletus suberosus var. flabelliformis Batsch, 1789
Coriolus alabamensis Murrill 1907
Daedalea fennica (P. Karst.) P. Karst. 1906
Daedalea oudemansii var. fennica P. Karst. 1882
Daedalea solubilis Velen. 1926
Gloeoporus adustus (Willd.) Pilát 1937
Gloeoporus adustus (Willd.) Pilát f. adustus 1937
Gloeoporus adustus f. excavatus (Velen.) Pilát (1937)
Gloeoporus adustus f. excavavatus (Velen.) Pilát, 1937
Gloeoporus adustus f. solubilis (Velen.) Pilát, 1937
Gloeoporus adustus f. tegumentosus (Velen.) Pilát, 1937
Gloeoporus crispus (Pers.) G. Cunn. 1965
Grifola adusta (Willd.) Zmitr. & Malysheva 2006
Leptoporus adustus (Willd.) Quél. 1886
Leptoporus adustus (Willd).) Quél. f. adustus 1886
Leptoporus adustus f. resupinatus Bourdot & Galzin, 1928
Leptoporus adustus f. viridans Pilát 1936
Leptoporus adustus f. zonatulus Quél. 1886
Leptoporus albellus (Peck) Bourdot & L.Maire, 1920
Leptoporus albellus f. raduloides Pilát (1932)
Leptoporus crispus (Pers.) Quél., 1886
Leptoporus nigrellus Pat. 1903
Microporus gloeoporoides (Speg.) Kuntze, 1898
Microporus lindheimeri (Berk. & M.A.Curtis) Kuntze, 1898
Polyporus adustus (Willd.) Fr. f. adustus 1821
Polyporus adustus (Willd.) Fr. subsp. adustus
Polyporus adustus (Willd.) Fr. var. adustus
Polyporus adustus (Willd.) Fr. 1821
Polyporus adustus f. resupinata Bres. 1922
Polyporus adustus f. resupinatus Bres., 1922
Polyporus adustus subsp. carpineus (Sowerby) Fr., 1874
Polyporus adustus var. argenteus (Ehrenb.) Pers., 1825
Polyporus adustus var. ater Velen., 1922
Polyporus adustus var. carpineus (Sowerby) Fr. 1874
Polyporus adustus var. pelleporus (Bull.) Pers., 1825
Polyporus amesii Lloyd 1915
Polyporus atropileus Velen. 1925
Polyporus burtii Peck 1897
Polyporus carpineus (Sowerby) Fr. 1818
Polyporus cinerascens Velen. 1922
Polyporus crispus (Pers.) Fr. (1821)
Polyporus crispus (Pers.) Fr. (1821) f. crispus
Polyporus crispus f. resupinata Bres. (1922)
Polyporus curreyanus Berk. ex Cooke, 1886
Polyporus digitalis Berk., 1854
Polyporus dissitus Berk. & Broome, 1875
Polyporus excavatus Velen., 1922
Polyporus fumosogriseus Cooke & Ellis, 1881
Polyporus halesiae Berk. & M.A.Curtis, 1853
Polyporus isabellinus (Schwein.) Steud. 1824
Polyporus lindheimeri Berk. & M.A. Curtis (1872)
Polyporus macowanii Kalchbr., 1881
Polyporus macrosporus Britzelm., 1894
Polyporus murinus Rostk., 1838
Polyporus nigrellus (Pat.) Sacc. & D. Sacc. 1905
Polyporus ochraceocinereus Britzelm., 1895
Polyporus scanicus Fr., 1863
Polyporus secernibilis Berk., 1847
Polyporus subcinereus Berk., 1839
Polyporus tegumentosus Velen., 1925
Polystictus adustus (Willd.) Fr.
Polystictus adustus (Willd.) Gillot & Lucand, 1890
Polystictus alabamensis (Murrill) Sacc. & Trotter, 1912
Polystictus carpineus (Sowerby) Konrad, 1923
Polystictus gloeoporoides Speg., 1889
Polystictus ochraceostuppeus Lloyd, 1916
Polystictus puberulus Bres., 1920
Poria argentea Ehrenb., 1818
Poria carnosa Rostr. ex Sacc. & D. Sacc., 1905
Poria curreyana (Berk. ex Cooke) G. Cunn. 1947
Tyromyces adustus (Willd.) Pouzar, 1966
Surse:
Fotografie 1 - Autor: Michel Langeveld (CC BY-SA 4.0 International)
Fotografie 2 - Autor: Al: Michel Langeveld (CC BY-SA 4.0 International)
Foto 3 - Autor: Michel Langeveld (CC BY-SA 4.0 International)
Foto 4 - Autor: Michel Langeveld (CC BY-SA 4.0 Internațional)
Fotografie 5 - Autor: (foto 5) - Autor: A: Tomas P. (Domeniu public)
