Exidia glandulosa

Ce trebuie să știți

Exidia glandulosa este un tip de ciupercă întâlnită în Europa care crește pe ramurile moarte ale stejarilor. Produce corpuri de fructe negre strălucitoare, asemănătoare unor vezicule, care pot avea până la 3 cm lățime, și cresc singure sau în grupuri. Corpurile fructelor sunt inițial ferme, dar pot deveni moi și deformate odată cu vârsta sau pe vreme umedă. Suprafața superioară este lucioasă și punctată cu mici umflături, în timp ce partea inferioară este netedă la început, dar mai târziu dezvoltă mici spini. Ciuperca provoacă putregaiul alb în lemn, descompunând lignina. Când corpurile fructelor se usucă, se pot contracta și pot forma o crustă neagră și plată.

Pe vreme umedă, Exidia glandulosa devine neagră și gelatinoasă; cu toate acestea, în timpul perioadelor de secetă prelungită, se micșorează până la o serie de cruste conice de culoare maro-oliv. Corpurile fructifere individuale se unesc uneori pentru a forma pete mai mari.

Conform cercetărilor efectuate de Rockett TR și Kramer CL (1974) în Mycologia 66:926-941, ciuperca poate produce 6.500 de spori pe oră pe centimetru pătrat pe o perioadă de trei luni.

Alte denumiri: Unt negru de vrăjitoare, rulou de jeleu negru, ciuperca de jeleu negricioasă, germană (Abgestutzter Drüsling, Stoppeliger Drüslinge), olandeză (Eikentrilzwam).

Identificarea ciupercilor

1. Corpul fructifer

   Corpurile de fructificare individuale sunt 0.39 până la 1.2 inci (1 până la 3 cm) în diametru, dar sunt de obicei fuzionați în pete mari (adesea de peste 50 cm lungime); gelatinoase; lobate și cerebrale; de culoare roșiatică până la negru; suprafața netedă sau ușor aspră.

2. Amprenta sporilor

   Albă.

3. Habitat

   Este saprobă, crește pe bețe și ramuri de lemn de esență tare recent căzute (în special stejar) și este frecvent întâlnită în America de Nord primăvara și toamna, cu apariții ocazionale în timpul verii și iernii. În Europa Centrală este comună în pădurile de fagю

4. Caracteristici microscopice

   Spori 10-16 x 3-5 µ; în formă de cârnați; netezi. Basidii cu septuri longitudinale (încrucișate), cu sterigmata de până la 65 µ lungime. Conexiuni cu clește prezente.

Specii similare

1. Exidia nigricans

   Are mai multe corpuri de fructe în formă de buton în ciorchini care se deformează rapid și se unesc, formând o masă efuzivă, lobată, care poate fi 3.10 cm (9 inci) sau mai mult în diametru. Cele două specii nu se pot distinge la microscop, dar cercetările ADN indică faptul că sunt distincte.

2. Exidia recisa

   Are corpuri de fructe mai erecte, fără veruci la suprafață, culori mai deschise (de la maro gălbui la maro închis) și o bază mică.

3. Bulgaria inquinans

   Formează corpuri de fructe similare, cauciucate-gelatinoase, negricioase, pe stejar. Cu toate acestea, suprafețele lor superioare sunt în întregime netede și produc amprente abundente de spori negri (nu albi), lăsând adesea o pată neagră dacă sunt șterse cu mâna.

Taxonomie și etimologie

Există o oarecare incertitudine în ceea ce privește clasificarea untului de vrăjitoare. Unii experți o încadrează în ordinul Tremellales, în timp ce în SUA este clasificată în familia Auriculariaceae, iar în Marea Britanie, în Exidiaceae. Naturalistul francez Jean Baptiste Francois (Pierre) Bulliard a descris-o pentru prima dată în 1789 ca Tremella glandulosa, dar mai târziu micologul suedez Elias Magnus Fries a mutat-o în genul Exidia. Cu toate acestea, Fries a folosit numele Exidia glandulosa atât pentru untul vrăjitoarelor, cât și pentru o altă ciupercă jeleu numită Exidia plana. Cele două specii au fost în cele din urmă distinse de micologul olandez Marinus Anton Donk.

Numele Exidia înseamnă exsudație sau colorare, ceea ce este potrivit, deoarece această ciupercă arată ca o exsudație când este umedă și ca o pată întunecată pe lemn când este uscată. Denumirea glandulosa provine de la abundența de glande (papile) de pe suprafața corpului fructelor acestei ciuperci.

Sinonime și varietăți

• Tremella atra O.F. Müller (1782), Flora danica, 15, p. 5, fila. 884

• Tremella glandulosa Bulliard (1788), Herbier de la France, 9, tab. 420, fig. 1 (Basionyme) Sanctionnement : Fries (1822)

• Tremella glauca Persoon (1794), în Römer, Neues magazin für die botanik, 1, p. 111

• Peziza glandulosa (Bulliard) Schrader (1799), Journal für die botanik, 2(2), p. 59

• Tremella spiculosa Persoon (1800) [1799], Observationes mycologicae seu descriptiones tam novorum quam notabilium fungorum, 2, p. 99

• Tremella spiculosa var. ß glauca (Persoon) Persoon (1801), Synopsis methodica fungorum, p. 624

• Tremella arborea Smith (1812), English botany: or, coloured figures of British plants, Edn 2, tab. 2448

• Tremella flaccida Smith (1812), English botany: or, coloured figures of British plants, Edn 2, tab. 2452

• Gyraria spiculosa (Persoon) Gray (1821), A natural arrangement of British plants, 1, p. 594

• Auricularia glandulosa (Bulliard) Wahlenberg (1826), Flora suecica enumerans plantas sueciae indigenas, 1, p. 994

• Spicularia glandulosa (Bulliard) Chevallier (1826), Flore générale des environs de Paris, 1, p. 94

• Exidia spiculosa (Persoon) Sommerfeldt (1826), Supplementum florae lapponica, p. 307

• Exidia applanata Schweinitz (1832), Transactions of the American philosophical Society, seria 2, 4(2), p. 185

• Exidia plicata Klotzsch (1839), în Dietrich, Flora reigni Borussici, Flora des Königreichs Preussen, 7, tab. 475

• Tremella cinerea Bonorden (1851), Handbuch der allgemeinen mykologie als anleitung zum studium derselben, p. 151

• Tremella nigra Bonorden (1851), Handbuch der allgemeinen mykologie als anleitung zum studium derselben, p. 151

• Tremella neglectaTulasne (1872), Annales des sciences naturelles, botanique, série 5, 15, p. 222

• Exidia glandulosa subsp.* plicata(Klotzsch) P. Karsten (1882), Bidrag till kännedom af Finlands natur och folk, 37, p. 198

• Exidia neglecta J. Schröter (1888) [1889], în Cohn, Kryptogamen-flora von Schlesien, 3(1), p. 393

• Tremella grilletii var. Neglecta (Tulasne) Costantin & L.M. Dufour (1891), Nouvelle flore des champignons, Edn 1, p. 208

• Tremella faginea Britzelmayr (1895), Botanisches centralblatt, 62, p. 313, fig. 29

Surse:

Fotografie 1 - Autor: T: Dan Molter (shroomydan) (CC BY-SA 3.0 Unported)

Fotografie 2 - Autor: Nina Filippova (CC BY 4.0 internațional)

Foto 3 - Autor: Nova Patch (CC BY-SA 4.0 International)

Fotografie 4 - Autor: aarongunnar (CC BY 4.0 International)

Foto 5 - Autor: Telaella Tremela, nr: Erik (Domeniu public)