Ganoderma carnosum

Ce ar trebui să știți

Ganoderma carnosum are o suprafață superioară lăcuită de la maro-roșcat la maro-violet. Adesea, o tulpină mică fixează suportul de substratul lemnos. Alb cu nervuri care evoluează spre maro-auriu. Suprafața poroasă albă. Carne brună. Sporul brun. Habitat la baza arborelui până în structura coroanei de schelet. Nu este comestibil, dar poate fi folosit în medicină.

La maturitate, porii acestor ciuperci de suport eliberează spori bruni.

Alte denumiri: Cortinarius var: Cortină cărnoasă.

Identificarea ciupercilor

1. Corpul de fructe

   Suport peren; crește până la 20 cm în diametru și până la 7 cm grosime, de obicei atașat printr-o tulpină laterală robustă cu o lungime de 1 până la 10 cm, dar uneori cu o tulpină excentrică ascendentă, cu vârfuri descendente, excentrice. Suprafața superioară este brun-roșiatică, devenind purpurie negricioasă la maturitate, iar tulpina are o culoare asemănătoare. Crusta infertilă este neregulat accidentată, adesea cu caneluri concentrice slab delimitate; lucioasă când este tânără, devine mai mată și mai întunecată cu vârsta.

2. Suprafața fertilă

   Suprafața inferioară (fertilă) este acoperită de pori rotunjiți sau unghiulari, de culoare alb-crem până la ivoriu, de obicei de 0,5 %.15 mm în diametru și distanțat de 3 până la 4 pe mm. Suprafața porilor devine brun-ocraceu cu vârsta sau atunci când sunt loviți.

3. Tuburi și pori

   Stratul tubular de culoare maro ciocolatiu este de până la 2.Grosimea este de 5 cm, iar carnea situată imediat deasupra stratului de pori este de culoare maro castaniu închis. Pulpa tulpinii și cea imediat sub pileu (pielea "capacului") este albicioasă, devenind brun aluniș cu vârsta.

4. Spori

   Elipsoidală până la ovoidală, 10-13 x 7-8µm; ornamentată cu numeroase veruci. (Basidia are patru pori.) Inamiloid.

5. Spore Print

   maro ciocolatiu.

6. Sistemul hifalic

   Trimitică. Hifele generative sunt cu pereți subțiri, 2.5-6µm în diametru și sunt septate, cu clești.

7. Miros și gust

   Nu se distinge.

8. Habitat & Rolul ecologic

   Parazit și apoi saprofit, aproape exclusiv pe Taxus baccata (tei) în Marea Britanie, dar mai frecvent pe brazi (specii de Abies) în Europa Centrală. La fel ca și alte specii de Ganoderma, această ciupercă de suport provoacă putregaiul alb. Pe arborii vii, se găsește aproape întotdeauna crescând jos pe trunchiuri sau ieșind chiar sub pământ, unde este atașat de rădăcinile copacilor. Ganoderma carnosum crește uneori pe trunchiuri tăiate, iar în unele părți ale Asiei a fost cultivată folosind saci de rumeguș ca substrat de creștere.

9. Sezonul

   De la vară la toamnă. Corpii fructiferi pot apărea pe aceeași gazdă timp de mai mulți ani.

Specii similare

1. Ganoderma lucidum

   Are de obicei un stipe și nu se găsește pe tisă

2. Ganoderma resinaceum

   Este mult mai mare și nu se găsește pe tisă.

Taxonomie și etimologie

Specia a fost descrisă științific în 1889 de către micologul francez Narcisse Theophile Patouillard (1854 - 1926), care i-a dat denumirea științifică Ganoderma carnosum, sub care această ciupercă de suport este cunoscută și astăzi în general.

Din grecescul Ganos-, care înseamnă strălucire sau lustruit până la o strălucire strălucitoare, și -derma care înseamnă piele, rezultă numele de gen Ganoderma - o referire la aspectul lăcuit al capacelor acestor ciuperci de suport.

Epitetul specific carnosum provine din latinescul carnem și înseamnă "cărnos" - aceeași sursă latină ne oferă și carnal (din carne) și carnage (măcel).

Sinonime

1. Fomes carnosus (Pat.) Sacc.

2. Scindalma carnosum (Pat.) Kuntze

3. Ganoderma atkinsonii H. Jahn, Kotl. & Pouzar.

Surse:

Fotografie 1 - Autor: Gerhard Koller (Gerhard) (CC BY-SA 3.0 Unported)

Fotografie 2 - Autor: Gerhard Koller (Gerhard) (CC BY-SA 3.0 Unported)

Foto 3 - Autor: Gerhard Koller (Gerhard) (CC BY-SA 3.0 Unported)