Tarzetta cupularis
Ce ar trebui să știți
Tarzetta cupularis este o specie de ciupercă apoteotică aparținând familiei Pyronemataceae. Este o specie din nordul Europei, cu înregistrări ocazionale mai la sud, în Spania și Maroc. Se întâlnește și în America de Nord.
Această mică ciupercă cupulară este recunoscută oficial datorită dimensiunilor sale mici, a cupei în formă de ghiocel (mai degrabă decât de farfurie), a prezenței unei baze indistincte asemănătoare cu o tulpină. Când sunt tinere, fibrilele de pe suprafața exterioară a cupei sunt țesute împreună peste suprafața producătoare de spori, creând un înveliș protector.
Apare de primăvara până toamna sub formă de cupe în formă de flacoane de culoare maro spre crem, cu diametrul de până la 2 cm și 2.5 cm înălțime, în grupuri, în păduri umede. Înruditul Tarzetta catinus tinde să fie mai mare, cu o cupă mai deschisă, dar cele două specii pot fi distinse în mod fiabil doar la microscop: după forma sporilor (cei de T. cupularis fiind mai înguste) și parafizele (cele de la T. Cupularis, lipsit de vârfurile lobate distinctive ale T. catinus). T. cupularis este necomestibilă.
Alte denumiri: "Spoială", "coajă", "coaja", "coajă": Cupa elfului, ghiocel gri.
Ciupercă Identificare
Ecologie
Incertă; o investigație recentă (Tedersoo și colaboratorii, 2006) sugerează că cel puțin unele specii de Tarzetta sunt micorizice; crește singură, în grupuri sau în grupuri mici; terestră; adesea semnalată în situri de ardere; de asemenea, semnalată pe mușchi sau pe solul gol de sub conifere sau foioase; primăvara târziu și vara devreme; probabil larg răspândită în America de Nord.
Corpul fructifer
în formă de ghiocel de la tinerețe până la maturitate; 5-15 mm în diametru; suprafața superioară/interioară netedă, cremoasă până la cenușie sau gălbuie; suprafața exterioară păroasă până la fin făinoasă sau granulară; cremoasă până la gălbuie, uneori cu pustule maronii și/sau peri albicioși, în special spre margine; când este imatură, cu un înveliș asemănător unui văl peste himeniu, eliminat ulterior sub formă de fragmente păroase sau dințate pe marginea calotei; pseudostemul este de obicei prezent; mirosul nu este distinctiv; carnea palidă.
Caracteristici microscopice
Spori 18-22 x 13-15 µ; netezi; biguttulați. Parafize cu vârfuri ușor îngroșate, dar nu lobate sau asemănătoare cu o hidră. Vârfurile ascilor nu se albăstresc în reactivul lui Melzer.
Specii similare
Există cel puțin 100 de specii de Peziza, iar majoritatea au diferite nuanțe de cafeniu sau maro. Identificarea definitivă este rareori posibilă fără o examinare microscopică.
Taxonomie și etimologie
În 1753, când Carl Linnaeus a descris această ciupercă ascomicete, i-a atribuit denumirea științifică binomială Peziza cupularis. Denumirea științifică acceptată în prezent datează din 1981, când micologul ceh Mirko Svrček (b. 1925) a transferat această specie în genul Tarzetta.
Sinonimele lui Tarzetta cupularis includ Peziza cupularis L., Pustularia cupularis (L.) Fuckel, și Geopyxis cupularis (L.) Sacc.
Tarzetta, denumirea generică, este aproape sigur o corupere a substantivului italian Tazzeta, care înseamnă "cupă mică" - o referire la dimensiunile reduse și la forma generală a ciupercilor din acest gen.
Epitetul specific cupularis provine din latină și înseamnă "ca o cupă mică".
Surse:
Foto 1 - Autor: A: LutzBruno (CC BY 3.0 Unported)
Fotografie 2 - Autor: Björn S... (CC BY-SA 2.0 Generic)
Fotografie 3 - Autor: LutzBruno (CC BY 3.0 Unported)
