Fuligo septica
Ce ar trebui să știți
Fuligo septica este o specie mare și vizibilă de mucegai care apare ca o masă vâscoasă de culoare albă până la galbenă. Ca membru al clasei Myxomycetes, există în natură sub formă de plasmodiu, o pată de protoplasmă fără pereți celulari. În ciuda rezistenței sale ridicate la niveluri toxice de metale, care pare să fie unică pentru F. septica, acesta nu dăunează mediului, iar oamenii de știință au descoperit că are potențiale utilizări, cum ar fi combaterea celulelor canceroase și remedierea siturilor de mediu contaminate cu metale grele. Specia este cunoscută pentru declanșarea episoadelor de astm și rinită alergică la persoanele sensibile.
Deși mucegaiurile de mucegai nu au creier, ele au abilități foarte inteligente. De exemplu, ei pot găsi hrana într-un labirint urmând cel mai scurt traseu. Există peste 1000 de specii de mucegaiuri de noroi și probabil că multe alte specii nu au fost încă descrise.
Potrivit lui Miller, mucegaiul Fuligo septica nu este dăunător pentru plante, oameni sau animale, în ciuda aspectului său neatrăgător și a poreclelor sale. Dacă o găsiți crescând pe mulci, puteți înlocui zona afectată, dar există posibilitatea ca aceasta să revină.
În folclorul scandinav, se crede că este voma pisicilor trolilor. În Finlanda, se considera că era folosit de vrăjitoare pentru a strica laptele vecinilor, primind numele de paranvoi sau "unt al spiritului familiar." În limba olandeză, se numește "heksenboter", ceea ce înseamnă "unt de vrăjitoare." În letonă, este cunoscută sub numele de "ragansviests" sau "unt de vrăjitoare" și "raganu spļāviens" sau "scuipat de vrăjitoare", deși originea acestor denumiri nu este clară.
Alte denumiri: "mucegai": Voma de câine, Bălegar de ouă amestecate, Flori de Tanac, germană (Hexenbutter, Gelbe Lohblüte), olandeză (Heksenboter), japoneză (ススホコリ).
Fuligo septica Identificare
-
Plasmodium
La fel ca multe mucegaiuri de noroi, celulele acestei specii se agregă de obicei pentru a forma un plasmodiu, o masă multinucleată de celule nediferențiate care se poate deplasa în mod ameboidal în timpul căutării de nutrienți. Plasmodiul variază în culoare de la alb la galben-cenușiu, de obicei 1.0 până la 7.9 inci (2.5 până la 20 cm) în diametru și 0.4 la 1.grosime de 1 până la 3 cm (2 inci). Plasmodiumul se transformă în cele din urmă într-un aethalium spongios, asemănător cu corpul fructifer cu spori al unei ciuperci, care apoi se degradează, se închide la culoare și își eliberează sporii de culoare închisă.
-
Spori
Sporii au un perete cu două straturi, cu un strat exterior dens, cu spini, și un strat interior fibros. În timpul germinării, stratul exterior se despică pentru a crea o deschidere, iar un strat interior mai elastic se rupe ulterior, pe măsură ce protoplasma iese la suprafață. O rămășiță a stratului interior poate fi persistentă și poate adera la protoplast după ce a ieșit din spor. O enzimă peroxidază prezentă în peretele celular intern joacă un rol în germinare.
-
Habitat
Acest tip de mucegai se găsește peste tot în America de Nord. Crește pe așchii de lemn, lemn putrezit, resturi vegetale, frunze și tulpini de plante vii, formând pete de câțiva metri lățime. Arată ca o pată mare care se întinde și seamănă cu voma de câine. Pe măsură ce se descompune, este posibil să observați că se eliberează praf de spori. Într-un stadiu incipient, arată ca o masă gelatinoasă lăptoasă care se deplasează pentru a găsi hrană. Acest mucegai de mucegai este cel mai des întâlnit primăvara și la începutul verii, dar poate fi găsit și la sfârșitul verii și toamna.
7 fapte despre Fuligo septica
-
Fuligo septica nu este comestibil.
-
Fuligo septica este mai strâns înrudit cu amibele și cu anumite alge marine decât cu ciupercile.
-
Trăiește în sol ca un organism unicelular. Când hrana este rară, se combină cu alte celule pentru a căuta hrană, formând un plasmodiu.
-
Cu toate că multe specii de mucegai fructifică pe lemn, acestea nu formează o masă de hifă penetrantă și absorbantă în substratul de lemn.
-
În folclorul scandinav, Fuligo septica este identificat ca fiind voma pisicilor trolilor. În Finlanda, F. se credea că septica era folosită de vrăjitoare pentru a strica laptele vecinilor lor. Aceasta îi dă numele de paranvoi, care înseamnă "unt de spirit familiar". În olandeză, "heksenboter" se referă la "unt de vrăjitoare". În limba letonă, mucegaiul de mucegai (printre alte mucegaiuri de mucegai) se numește "ragansviests" ca "unt de vrăjitoare" sau "raganu spļāviens" ca "scuipat de vrăjitoare", dar nu este clar cu privire la originile acestor denumiri.
-
Când mucegaiul se usucă, devine maro și începe să semene mai degrabă cu voma de câine decât cu ouăle amestecate.
-
Mucegaiurile de noroi au rezistat testului timpului, deoarece analizele ADN-ului lor au arătat că se află pe Pământ de aproximativ un miliard de ani!
[media=https://www.youtube.com/watch?v=pTcvcv_E7LhpM]
Cum să eliminați Fuligo septica
Greblați mucegaiul de noroi și zona înconjurătoare pentru a-l sparge și a-l usca.
Reduceți umiditatea prin ajustarea irigării și menținerea zonei mai uscate.
Îndepărtați cu furtunul pete mari de mucegai de noroi și uscați zona cu o greblă.
Tăiați copacii de umbră pentru a lăsa să intre mai multă lumină solară și a crea condiții de creștere mai puțin dorite pentru mucegaiul de noroi.
Amintiți-vă că Fuligo septica nu este dăunătoare, așa că evitați să folosiți substanțe chimice toxice care ar putea fi dăunătoare pentru copii, animale de companie, plante sau mediu. Poți aștepta și ar trebui să dispară de la sine.
Utilizare
În ciuda aspectului său neatrăgător, Fuligo septica și-a demonstrat potențialul de a fi util în diverse domenii datorită caracteristicilor sale unice. Oamenii de știință au descoperit că același pigment galben care îi conferă lui Fuligo septica culoarea sa izbitoare formează, de asemenea, un chelat cu metalele grele, permițându-i să hiperacumuleze metale grele toxice, cum ar fi zincul, și să le transforme în forme inactive. Acest lucru o face utilă în remedierea siturilor de mediu. În plus, s-a descoperit că Fuligo septica are proprietăți antibiotice, proprietăți antimicrobiene și capacitatea de a lupta împotriva celulelor canceroase, ceea ce o face un candidat promițător pentru viitoarele cercetări medicale.
Ciclul de viață
Când proviziile sale de hrană se termină sau când condițiile devin prea uscate, plasmodiul vâscos se transformă într-o structură purtătoare de spori numită "aethalium", care atrage atenția oamenilor. Această transformare poate avea loc rapid, adesea în câteva ore. Aethalia ia forme diferite în funcție de specie, iar în cazul mucegaiului de mucegai de vomă de câine, se transformă într-o structură asemănătoare unei perne care conține mulți spori. Acest lucru se întâmplă noaptea, așa că "voma" pare să apară peste noapte.
Aethalia variază de la câțiva centimetri până la un metru și jumătate și poate fi albicioasă, cafeniu, galben strălucitor sau portocalie, uneori arătând ca niște ouă amestecate. Pe măsură ce se maturizează, aethaliul își pierde culoarea și se întărește, iar sub suprafață se dezvoltă o masă de spori maro închis.
Mucegaiurile de mucegai descompun materialele organice în descompunere și nu dăunează plantelor vii, deși ar putea crește prea mult o plantă mică în apropiere. Se găsesc de obicei în zonele împădurite, dar provoacă mai multă îngrijorare atunci când cresc în apropierea clădirilor. Mucegaiul de vomă de câine apare pe mulciul de lemn de esență tare, pe bușteni în putrefacție, pe frunze și pe lemnul netratat și are nevoie de umiditate pentru a se dezvolta. Apare de obicei după ploi torențiale, când este cald și umed. Mucegaiul de noroi este inofensiv pentru plante, animale de companie și oameni, dar sporii pot provoca iritații respiratorii la persoanele cu alergii sau astm.
Fuligo septica este o problemă cosmetică și dispare de la sine în câteva zile. Dacă cineva este deranjat de el, aethalium poate fi greblat, răzuit sau mărunțit și lăsat să se usuce. Agitarea mulciului și reducerea udării pot contribui, de asemenea, la reducerea probabilității de apariție a mucegaiului de noroi. Cu toate acestea, nu există nicio modalitate de a elimina organismul în întregime fără a scăpa de tot ceea ce se hrănește cu el, ceea ce este aproape imposibil.
Taxonomie
Prima descriere a speciei a fost făcută de botanistul francez Jean Marchant în 1727, care s-a referit la ea ca fiind "fleur de tan" (floare de scoarță); Marchant a clasificat-o, de asemenea, ca fiind "des éponges" (unul dintre bureți).
Carl Linnaeus l-a numit Mucor septicus în lucrarea sa Species Plantarum din 1763. Specia a fost transferată în genul Fuligo de către botanistul german Friedrich Heinrich Wiggers în 1780.
Sinonime și varietăți
Aethalium candidum Schlechtendal (1824), Flora berolinensis, 2, p. 157
Aethalium ferrincola Schweinitz (1832), Transactions of the American philosophical Society, seria 2, 4(2), p. 261
Aethalium flavum (Persoon) Swartz (1815), Kongl. vetenskaps akademiens handlingar, 1815, p. 111
Aethalium septicum (Linnaeus) Fries (1829), Systema mycologicum, 3(1), p. 93
Aethalium septicum var. b vaporarium (Persoon) Rabenhorst (1844), Deutschlands kryptogamen-flora, 1, p. 253
Aethalium septicum var. β album Schwabe (1839), Flora anhaltina, 2, p. 323
Aethalium septicum var. γ cinnamomeum Schwabe (1839), Flora anhaltina, 2, p. 323
Aethalium septicum var. ε violaceum(Persoon) Schwabe (1839), Flora anhaltina, 2, p. 323
Aethalium vaporarium (Persoon) Swartz (1815), Kongl. Vetenskaps akademiens handlingar, 1815, p. 111
Aethalium violaceum (Persoon) Swartz (1815), Kongl. vetenskaps akademiens handlingar, 1815, p. 111
Fuligo candida Pers. (1796)
Fuligo carnea Schumacher (1803), Enumeratio plantarum in partibus Saellandiae septentrionalis et orientalis, 2, p. 194
Fuligo carnosa (Bulliard) Steudel (1824), Nomenclator botanicus enumerans ordine alphabetico nomina atque synonyma, 2, p. 180
Fuligo cerebrina Brondeau (1824), Mémoires de la Société linnéenne de Paris, 3, p. 74, fila. 3, fig. 1-4
Fuligo flava var. ß pallida (Persoon) Persoon (1801), Synopsis methodica fungorum, p. 161
Fuligo flavescens Schumacher (1803), Enumeratio plantarum in partibus Saellandiae septentrionalis et orientalis, 2, p. 194
Fuligo hortensis (Bulliard) Duby (1830), Botanicon gallicum seu synopsis plantarum in flora Gallica, Edn 2, 2, p. 863
Fuligo ovata (Schaeffer) T. Macbride (1899), The North American slime-molds, Edn 1, p. 23
Fuligo pallida Persoon (1800) [1799], Observationes mycologicae seu descriptiones tam novorum quam notabilium fungorum, 2, p. 36
Fuligo populnea Schultz (1806), Prodomus florae stargardiensis, p. 442
Fuligo rufa Pers. (1794)
Fuligo tatrica Raciborski (1885), Hedwigia, 24(4), p. 169
Fuligo vaporaria Persoon (1796), Observationes mycologicae seu descriptiones tam novorum quam notabilium fungorum, 1, p. 92
Fuligo varians Sommerfelt (1826), Supplementum florae lapponica, p. 239
Fuligo violacea Pers. (1801)
Licea lindheimerii Berkeley (1873), Grevillea, 2(17), p. 68
Lycoperdon luteum Baumgarten (1790), Flora lipsiensis, p. 663
Lycoperdon nitidulum J.F. Gmelin (1792), Systema naturae, Edn 13, 2(2), p. 1466
Mucor carnosus (Bulliard) Dickson (1793), Plantarum cryptogamicarum britanniae, 3, p. 26
Mucor mucilago Scopoli (1772), Flora carniolica, Edn 2, 2, p. 492
Mucor ovatus Schaeffer (1774), Fungorum qui in Bavaria et Palatinatu circa Ratisbonam, 4, p. 132, fila. 192
Mucor septicus Linnaeus (1763), Species plantarum exhibentes plantas rite cognitas ad genera relatas, Edn 2, 2, p. 1656 (Basionyme)
Reticularia carnea (Schumacher) Fries (1829), Systema mycologicum, 3(1), p. 91
Reticularia carnosa Bulliard (1788), Herbier de la France, 9, tab. 424, fig. 1
Reticularia cerea Sowerby (1803), Figuri colorate de ciuperci englezești, tab. tab. 399, fig. 4
Reticularia hortensis Bulliard (1788), Herbier de la France, 9, tab. 424, fig. 2
Reticularia lutea Bulliard (1787), Herbier de la France, 8, tab. 380, fig. 1
Reticularia ovata (Schaeffer) Withering (1792), A botanical arrangement of British plants, Edn 2, 3, p. 471
Reticularia septica (Linnaeus) Withering (1792), A botanical arrangement of British plants, Edn 2, 3, p. 470
Reticularia vaporaria (Persoon) Chevallier (1826), Flore générale des environs de Paris, 1, p. 342
Tubulina lindheimerii (Berkeley) Massee (1892), Monografie a Myxogastres, p. 42
Fuligo septica Video
Sursă:
Toate fotografiile au fost făcute de echipa Ultimate Mushroom și pot fi folosite în scopurile dvs. sub licența Atribuire-Partajare în mod identic 4.0 Internațional.
